Cherez ternii k zvyozdam (1981)
Un SF neștiut și bun care pune problema discuțiilor actuale, despre invenții (clone, inteligență artificială), planete pe ducă, tehnologie, spațiu, etică, moralitate, dreapta ocupație a omului de știință, importanța lui în lume, sacrificiul lui nevăzut și neștiut de societatea leneșă și nerecunoscătoare, căreia îi fug ochii după alte prostioare, recunoscând în schimb alte nulități, așa cum prea bine știți, e un film interesant, într-un cuvânt.
Dacă veți căuta și mesaje extraordinare, nu numai imagini extraordinare orbitoare, veți fi de acord că filmul este mai bun decât se spune până în momentul acesta.

Neka cudna zemlja - The Bizarre Country (1988)

Probabil, dacă, la data realizării lui, filmul acesta ar fi fost prezentat marelui nostru public, îmbarcat pe corabia nebunului de ceaușescu și înconjurat numai de ape, acel public nu ar fi fost prea mult sensibilizat de el. Pentru public nu ar fi fost credibilă aceasta alegorie ce are loc într-o țară (in)existentă, socotind-o, pe bună dreptate, ruptă de viața lui, ceva din domeniul basmelor, totodată un film din acela de neînțeles de către activiștii de partid.
Dacă publicul acela ar privi astăzi acest film, cu siguranță i-ar fi acordat cu totul altă credibilitate, la polul opus.
Astfel, azi, el ar vedea o călătorie printr-o țară dunăreană a absurdului, în care timpul s-a oprit în loc de la lansarea filmului până în zilele acestea.
Decorurile naturale simple sugerează și ele ceva, dacă privești mai aventuros: cu timpul, dacă se continuă distrugerea planetei în acest ritm, pe această planetă, decorurile exterioare ale filmelor vor fi cu ușurință "minimaliste", de nevoie.
Un alt film iugoslav bun, aș spune chiar de o exactitate matematică.
Nu-i vorba de premoniție sau de a fi vizionar, vorbim de iugoslavi. Pe vremea aceea ei mergeau frecvent în țări vest-europene.
Filmul aduce pe ecran două lucrări literare clasice, ca izvor de inspirație.

Christabel (1988)

Cum mie îmi place cinematograful sentimentului, nu al senzaționalului, de care este invadat, în general, filmul de astăzi, v-ați prins că amintesc de acest film din care putem înțelege un pic mai mult omul.
Cel puțin, cu sentimentul rămâi om. Senzaționalul, în paranteză fie spus, căutat cu orice preț, duce la apariții de "roboței", luptișoare, drumuri înfundate, groază, pe scurt.
Filmul este puțin diferit de cele ce descriu perioada războiului cu Hitler, un film din categoria "cu război fără război", descriind ce au pătimit civilii în timpul războiului.
Față de multe altele în legătură cu Hitler, e mai realist, pentru că începe cu unul din cele două lucruri importante, care se omit în mod regulat, când e vorba de acest personaj: ce făceau cetățenii, văzând urcușul dictatorului, în anii premergători războiului?
Despre ce făcea o parte mică dintre germani, care, gândind, au anticipat unde se va ajunge, este vorba în film. Parafrazând pe Goya, somnul națiunii naște monștri.
Filmul este făcut pe baza unei cărți. Personajul și întâmplările sunt reale.
Urmărind personjele, tinerii, înțelegem mai bine ce au trăit bunicii noștri. Văzând acei copii mici, înțelegem ce a fost în sufletul părinților noștri în acele momente, că și la noi a fost același război, iar noi, copiii, nu ar mai trebui să-i tot contrazicem, căci ei știu foarte bine despre ce vorbesc.
Situația este și astăzi similară cu cea de atunci și prin faptul că astăzi căsătoriile internaționale sunt mult mai numeroase. În film, înainte de război, o englezoaică se căsătorește cu un german. Apoi, începe războiul și, odată cu el, încep toate câte au pătimit.
E un drum de la terenul de tenis cu iarbă, din Anglia, și liniștea de unde a plecat, la distrugerile din Berlin, urmându-și, firesc, soțul, și nu doar atât.
A nu se confunda cu filmul din 2018, care are același titlu. E doar același nume, însă cu totul altă poveste.

Zilele trecute am vazut filmul:
Hors la loi - Outside the Law (2010),
despre invazii, revolutii, tradari si intrebari, putere si durere, bambilici ca si pe-aici, pe la europoizi.

Acest lucru mi-a adus aminte de un alt film:
Das Spinnennetz (1989),
in continuarea filmului de care spuneam anterior, edificatoare pentru problemele zise acolo, pentru situatia la momentul respectiv si pentru timpurile ce au urmat. Film cu Brandauer, "Plasa de paianjen" este facut dupa un roman, o lectie de istorie in 3 ore, cfm. nemtilor, bun pentru intelegerea mai exacta a ceea ce s-a intamplat acolo, si bun ca desteptator (ceas).

Господин за един ден / King for a day / Gospodin za edin den (1983)
de interes, si comic si educativ.

Dislocation - Cuo wei (1986)
Nu stiu daca e de vazut, macar de trecut prin fata ochilor.
Pe scurt, probleme cu robotul (de cand lumea)!
Si citate chinezesti in patria robotilor (de conspectat)!

Cold War Killers (1983)
Brainstorm (1983)
Kalamita (1982)
Der Bruch 1989)
O iubire de neimaginat (1980)

Inspectorul stelar - The Star Inspector - Zvyozdny inspektor (1980)
Filmul are mai multe valențe. Lăsând partea cu războiul rece, e istorie, actuală e cea cu AI, care i-a tras țeapă omenirii, până la final.

Bouvard et Pecuchet (1989) TV Series – 2h 42m Jean Carmet, Jean-Pierre Marielle

După ce am văzut ambele variante ale filmului, cea din '71 și cea din '89, pot spune cu mâna pe tastatură că, deși filmul din '71 este mai frumos, cel puțin din punct de vedere al imaginii, al locurilor alese pentru filmare, filmul din '89, pe lângă faptul că are actori legendari ai francezilor, este mai plin de conținut, mai cuprinzator decât primul (are și durata de 3h, față de primul, aproape 2h). Doar imaginea lui mi se pare puțin mai aridă și este mai static decât celălalt, despre care se poate spune că e mai film.
Dar ca ecranizare după romanul lui Flaubert, în paranteză fie spus, unul din romanele sale capodoperă, un roman nemuritor și briliant conceput, iar în sprijinul acestei afirmații vreau să desprind din el o nuanță care îl menține în actualitate și care nu vă e deloc necunoscută, un roman despre proști cu bani, situație care le permite accesul peste tot și posibilitatea de a se etala pretențios și de a se prezenta temeinic în toată nimicinicia lor, cei care l-au citit, pot confirma că e așa, filmul din '89 este superior precedentului.

À mort l'arbitre! (1984)
 

À mort l'arbitre! (1984)
Ecranizare cu renumitul actor francez Michel Serrault a unui roman ce are ca subiect lumea fotbalului, o poveste noir/comică despre suporteri "adevărați", cărora le-a cășunat pe arbitrul meciului, pe care l-au și urmărit după o importantă partidă de fotbal.
În film se combină comicul cu tragicul, acele "caricaturi" din galerie își încep reprezentația în tribună, modul lor de a petrece la sfârșit de săptămână, sălbatic și comic, prin vorbe și fapte din ce în ce mai idioate, continuate și în afara stadionului, după meci, ajungând să-l ia la întrebări chiar și pe polițistul aflat la datorie, fapte care se continuă sălbatic și tragic. Nu înseamnă că dacă nu au murit personajele principale până la final nu a fost tragic până la final, între timp au murit personajele secundare.
Anii '80, ce vremuri pentru huligani! Intrau ei și în televiziune!

Maledetti vi amero (1980)

Când drumul se-îngustează și colbul se ridică,
Te uiți în orice parte și nu mai vezi nimică,
Să mergi, dar încotro? Vezi bine ce-o să fie...
Nu știi, îți e prieten ori poartă dușmanie
Cel ce vine aproape, vorbind convingător?
Ce plastică e lumea, numindu-se popor!

Recitind reprezentarea filmului, la modul cum m-am exprimat, aș putea zice că e un film... din cale afară de interesant. De văzut!

No More Comics (1986) - Komikku zasshi nanka iranai! - Comic Magazine (1986)

Tot din tagma filmelor ca și Maledetti vi amero (1980), ce fac demitizarea unei imagini greșite sau oficiale, spus printr-o exprimare la zi, face parte și acesta.
Altadată, văzând lucruri uimitoare, le sumam simplu, "Occident!", lucruri care, unul câte unul, acum, încep să apară și pe la noi. Însă, aici, în film, e Orient, Japonia în 1986.
Filmul urmăreste viața, în general și în particular, într-o țară dezvoltată, o misiune grea, reliefată printr-un personaj ce ajunge în multe locuri, prin natura meseriei.
O să vedeți pe îndelete și pe înțelesul tuturor ce înseamnă un reporter TV, cu reclame și capcane.
Mai vedeți și o concluzie, o zicere de pe urmă foarte dură, spusă "in english".

Novgorod (1981) Armand Ridel - TV film

Eu nu știu de ce Ecaterina a doua a Rusiei a rămas în istorie drept "cea Mare", de aceea caut să mă documentez.
Astfel, trebuie menționat și filmul acesta, făcut pe baza piesei lui Jacques Deval, este de fapt o piesă de teatru filmată (cu renumita actriță Rosy Varte), inedită, dezinvoltă, chiar taioasă, cu secrete bombă și surprize în avalanșă, o dramă, dar nu se ezită folosirea folosului momentelor comice.
"Bazată pe piesa de teatru „Ștafeta din Novgorod” de Jacques Deval, această poveste relatează una dintre numeroasele aventuri amoroase ale Ecaterinei a II-a cu un tânăr fierar din Novgorod, aflată în drum spre iubitul ei, generalul Potemkin.
Acțiunea acestei piese istorice are loc în contextul politic și militar al domniei Ecaterinei cea Mare."